Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, a fost găzduită în luna ianuarie de Laura in minunata sa căsuța: http://casutalaurei.ro/tema-lunii-afumaturi/. Cum v-am obișnuit aduc un articol cu tradițiile și obiceiurile lunii lui Gerar.
1 Gerar[1]

„Cum începe Noul An, aşa va decurge întregul an”[2].

Pe masa de Anul Nou, trebuie să fie prezente 12 feluri diferite de mâncare, acestea reprezentând cele 12 luni ale anului, în niciun caz carne de pasăre, astfel îţi va zbura norocul, ci în special o plăcintă cu brânză şi răvaşe.

În această zi de sărbătoare se colindă cu Pluguşorul, Sorcova, Capra, Vergelul sau Vasilca, în funcţie de zone, urându-se, în general, un an bun şi îmbelşugat.

2 Gerar

„Cine începe anul având masa încărcată va avea un an îmbelşugat.“

În scrierile lui Simion Florea Marian aflăm despre „Vergel”, obicei care începe în ziua Anului Nou şi „ţine două-trei zile şi tot atâtea nopţi”[3], cu triplu rol, pe de o parte, profeţirea norocului pentru anul început, urmat de o petrecere organizată de cei care serbau „Vergelul” şi de încuscrire sau înrudire.

„Vergelul” de profeţire a norocului era buciumat de cu seară, dându-se de ştire celor care doreau să fie prezenţi la casa unei gazde: feciori, fete mari, bărbaţi, neveste, băieţi, copile, moşnegi şi babe.

3 Gerar

În ajunul Anului Nou se rupe o crenguţă de măr şi se pune într-un vas cu apă rece, se aşează la fereastră, pe dinăuntru, se ţine până la Bobotează; iar dacă înfloreşte până atunci, e semn ca va fi o primăvară bună, iar dacă nu înfloreşte, va fi vreme rea.[4]

Colinda Pluguşorului, vorbind despre aratul pământului cu plugul cu doisperzece boi, despre semănatul, aratul, seceratul şi măcinatul grâului, şi despre alte activităţi, e însoţită în mod natural de buhai, ce imită mugetul boilor şi neapărat de un clopot sau talangă.

4 Gerar

Vasilca

Demult, când ţiganii erau sclavi, mergeau de Anul Nou la boieri, în colindat cu Vasilca, ca românii cu Pluguşorul. Boierii tăiau porcii de Crăciun şi dăruiau capetele sclavilor, aceştia le împodobeau şi mergeau în seara Sf. Vasile pe la domnii lor în colindat, să primească ceva bani şi bucate.

5 Gerar

În lumea satului, în perioada dintre Crăciun şi Bobotează, femeile nu au voie să lucreze (spele, coase, toarce, etc.), ca să-şi umple timpul, obişnuiesc să afle cum va fi vremea în anul care urmează, astfel se iau 12 foi de ceapă egale, se aşează la rând, fiecare reprezentând o lună a anului, se presară cu sare, aceeaşi cantitate pe fiecare, se lasă până a doua zi. Foile în care s-a format multă apă, dovedesc că lunile respective vor fi ploioase, iar cele fără apă vor fi luni secetoase. Acest ritual se numeşte calendarul de ceapă.[5]

6 Gerar

„Dacă în ziua de Bobotează va bătea crivăţul, va fi rod la bucate.”[6]

Boboteaza reprezintă ziua purificării prin apă şi foc. În această zi, oamenii aduc agheasmă şi toarnă din ea în fiecare fântână ce le iese în cale, pentru a stimula recolta şi a alunga spiritele rele. Odinioară, oamenii aprideau focuri şi afumau oamenii, animalele, curţile şi grădinile din gospodării pentru alungarea duhurilor rele şi atragerea norocului şi belşugului.[7]

7 Gerar

În unele zone din Moldova, Muntenia şi Transilvania, în ziua Botezului Domnului, când se sfinţesc apele curgătoare, românii au obiceiul de a se scufunda în apele îngheţate, ca să se ferească de boală pe tot parcursul anului.

8 Gerar

„Iarna tot sperie vara, dar se topeşte afară“[8].

Luna ianuarie este luna gerurilor, frigului şi a negurei, dacă este moale, gerurile vor fi neapărat în februarie.[9]

9 Gerar

Calendarul tradiţional al românului de rând este reprezentat printr-un copac cu doisprezece ramuri, în fiecare ramură câte patru cuiburi şi în fiecare cuib câte şapte ouă, în fiecare ou câte douăzeci şi patru de pui[10].

10 Gerar

„O vorbă bună poate ţine de cald cât trei luni de iarnă”.

O altă cimilitură referitoare la împărţirea anului: anul este ca un „copaci cu douăsprezece stâlpări, în toată stâlparea patru crengi, în toată creanga un cuib, în tot cuibul şapte ouă, în tot oul douăzeci şi patru de gălbenuşuri”[11].

11 Gerar

„Râsul este soarele ce alungă iarna de pe chipul oamenilor”.

„Lunea trebuie început orice lucru de ispravă”, de asemenea toată lumea, trebuie să se bucure în această zi, pentru a fi vesel toată săptămâna, şi în mod special nu trebuie să se dea bani din casă în ziua de luni, deoarece vada toată săptămâna bani, ci mai bine să fie plătit, căci atunci va primi de pretutindeni.[12]

12 Gerar

Conform tradiţiilor străvechi, se spune ca lunea nu se îngroapă morţii, deoarce „lunând-o din capul săptămânei, e rău de moarte pentru cei rămaşi în viaţă”[13].

În schimb, cel ce începe să postească din această zi, îi va merge mult mai bine în toate privinţele.

13 Gerar

În ziua de marţi, bărbatul nu e bine să semene porumbul îm pământ, fiindcă e zi de primejdie şi grăuntele nu va încolţi niciodată.

Femeile niciodată nu vor începe un lucru nou în aceasta zi, precum a urzi, a porni pânza, a croi o camaşă, mai pe scurt, niciun proiect nou, deoarece toate vor merge pe dos. De aici şi proverbul, „Toate pe dos şi nunta marţea”, adică aşa cum nu se potrivesc lucrurile pe dos, aşa nici nunta marţea.

14 Gerar

Ţăranii spun că, dacă au dat miezul iernii la spate, au pus mâna pe primăvară. Astfel, de Sânpietrul Lupilor sau Sânpietrul de iarnă e interzis să se arunce cenuşa din vatră, deoarece, odată găsiţi, cărbunii aprinşi de către lupi le va stimula acestora fecunditatea. Totodată, în această zi femeile spălau rufele cu apă clocotită, ca să opărească astfel gura lupului.[14]

15 Gerar

Pe teritoriul vechii Dacii, protocreş-tinismul l-a investit pe Sfântul Petru cu însemnele de păstor al lupilor. Astfel, în miezul iernii este contopit cu „Nedeea Lupilor”, în mijlocul nopţii Sf. Petru le dă dezlegare lupilor să se hrănească cu ce animale doresc.[15]

16 Gerar

Calendarul agrar consemnează câteva zile de sacralitate în această perioadă, şi anume „Cricovii de iarnă”, între 

16-18 ianuarie. În aceste zile se fac ofrande, împărţindu-se colaci, pâine cu zahăr şi turte calde, pentru ca animalele şi oamenii din gospodării să fie feriţi de ciumă şi invaliditate.

17 Gerar

În vechime, majoritatea ţăranilor nu ştiau carte, iar ca să ţină minte sărbătorile mărunte de peste an, le uneau sub semnul uneia singure, când urmau una după alta, astfel „Cricovii de Iarnă” sărbătoresc pe Sf. Petru de Iarnă, Sf. Antonie, Sf. Atanasie şi Sf. Chiril.[16]

18 Gerar

”Este sărbătoarea Sfinților Atanasie și Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei, cunoscută și drept „Atanasia Ciumelor” sau „Tănase de ciumă”. Se respectă cu sfințenie pentru că oamenii cred că protejează împotriva ciumei, a infirmităților, amețelilor și loviturilor de tot felul.

Nu trebuie să faci nicio treabă, să nu speli, să nu calci și să nu dai nimic cu împrumut.”[17]

19 Gerar

Dacă în această perioadă va fi zăpadă foarte multă, dar fără viscol şi vânt, atunci peste an recolta de porumb şi grâu va fi bună, dar, dacă iarna va fi călduroasă sau cu viscol, va fi o vară friguroasă, fără roade[18].

20 Gerar

Cine vrea să aibă livezi roditoare, să nu sufere de friguri, de pagube și de primejdii trebuie să țină sărbătoarea Sfântului Eftimie cel Mare, pe 20 ale lunii. Bărbații trebuie să-i respecte ziua, ca să fie sănătoși.”[19]

21 Gerar

 „Viitorul unui an depinde de primăvară; viitorul unei zile, de ora 5 dimineaţă.”[20]

22 Gerar

„Dacă vrei să prosperi un an, atunci cultivă cereale. Dacă vrei să prosperi zece ani, plantează copaci. Dacă vrei să prosperi timp de o viaţă, creşte oameni”[21].

23 Gerar

 „Un cuvânt pornit din inimă ţine cald trei ierni”[22].

24 Gerar

”Cocoşului care cântă înainte de vreme i se taie capul”.[23]

25 Gerar

Din această zi încep ”Filipii de Iarnă, Teclele sau Trisfețitele. Cine ține sărbătorile va fi apărat de boli și de lupi, va fi ferit de arsuri, de friguri și de pagube. Nu se lucrează, nu se coase, nu se tricotează și se sărbătorește mai ales de către femeile care au avortat, pentru iertarea păcatelor. E bine să se dea de pomană o lumânare aprinsă, pentru a avea o viață luminoasă.”[24]

26 Gerar

„Broaştele încă-s vestitoare de frig, omăt şi răceală, dacă ies şi cântă înainte de Alexii; iar dacă ies la timpul cuvenit, adecă după ce trec Alexiile şi după ce se încălzeşte cumsecade, apoi atunci:

Să n-ai frică

De nemică”[25].

27 Gerar

”Sfântul Ioan Gură de Aur este știut și ca apărătorul și părtinitorul celor necăjiți. Așadar, de ziua lui, nu se fac treburi casnice, căci e risc de înec, arsuri, moarte violentă, infirmitate. Se crede că femeile care respectă tradiţia sunt iertate pentru păcatele de a renunța la sarcină. Este protectorul celor care comunică prin harul vorbirii, al oratorilor, al comunicatorilor, al tuturor celor care transmit mesaje verbale.”[26]

28 Gerar

Dacă peste iarnă pomii vor fi plini de „chidie”, vor fi „mănoşi” peste vară.

29 Gerar

Iarna se îndulcesc perele acre.[27]

30 Gerar

”Sfinţii Trei Ierarhi sau Trisfetitele; se spune că la Trisfetite se schimbă vremea; tradiția cere să ţinem această zi, fiindcă altfel soţul/soaţa poate muri, se mai ţine pentru fericirea fetelor şi pentru a nu orbi.”[28]

31 Gerar

”Filipii de iarnă, ultima dintre cele trei zile ale lupului, consacrata patronului ei, Filip Şchiopul. În această zi, superstiţia spune că trebuie ascunsă sarea, să nu ia cineva din ea, căci e rău de lupi şi de pagubă. Jumătate de zi nu se lucrează, pentru sporul casei.”[29]

Bibliografie:

[1] Ianuarie, în acesată lună sunt cele mai mari geruri.

[2] Julia Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006

[3] Calendarul popular al românilor

[4] Ion Pop Reteganul, cel mai mare folclorist al Ardealului

[5] Julia Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006

[6] I. N. Constantinescu, Superstiţii din Ciulniţa,   Ialomiţa

[7] Calendarul popular al românilor

[8] Proverb românesc

[9] Calendarul pentru Bucureşti, 1841

[10] Simeon Florea Marian,Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994

[11] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.      Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994

[12] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.      Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994

[13] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.     Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994

[14] Calendarul popular al românilor

[15] Calendarul popular al românilor

[16] Calendarul popular al românilor

[17] http://www.libertateapentrufemei.ro/articol/atanasie-si-chiril-tin-bolile-grele-la-distanta-58757

[18] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.Studiu etnografic, Editura Fundaţiei, Culturale Române, Bucureşti, 1994

[19] http://www.libertateapentrufemei.ro/articol/sfantul-eftimie-tine-barbatii-sanatosi-58992

[20] Proverb românesc

[21] Proverb românesc

[22] Proverb românesc

[23] http://www.proverb.ro/

[24] http://www.libertateapentrufemei.ro/articol/sfantul-grigorie-teologul-ocroteste-vaduvele-59135

[25] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.      Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994

[26] http://www.libertateapentrufemei.ro/articol/ioan-gura-de-aur-este-un-model-de-credinta-59358

[27] http://www.citatepedia.ro/index.php?q=iarna&r=z

[28] http://superstitii.ro/superstitii-si-obiceiuri-in-luna-ianuarie-gerar/

[29] http://superstitii.ro/superstitii-si-obiceiuri-in-luna-ianuarie-gerar/