Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, a fost găzduită în luna decembrie de Carmen Manu și blog-ul ei minunat blog: http://carmen-lacarmeninbucatarie.blogspot.ro/2016/01/parada-lunii-decembrie-cozonacul.html?spref=fb

1 Undrea[1]

Dacă ninge în această zi, va fi iarnă grea.

Tradiţia spune că, dacă în această zi copiii sunt puşi la învăţătură de către părinţi, aceştia vor fi deştepţi tot anul.

2 Undrea

“Decembrie mântuie anul, dar începe iarna.”[2]

3 Undrea

“Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul. “[3]

4 Undrea

În cele trei zilele ale Bubatului, femeile din zona Vâlcea pregătesc câte trei turte de pâine care se ung cu miere sau zahăr topit şi se dau de pomană copiilor, împreună cu „făsui, boabe de fasole nefierte, şi un fuior de cânepă.

Când se dă întâia turtiţă, se zice:

– Să fie bubatului ălui mare: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!

La a doua turtiţă se zice:

– Să fie bubatului ălui mijlociu: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!

Iar la a treia se încheie:

– Să fie bubatului ălui mic: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!”[4]

5 Undrea

În noaptea aceasta, Sf. Niculae vine pe furiş şi pune în ghetele curăţate de la uşă dulciuri, fructe sau uneori chiar o nuieluşă, dacă nu a fost cuminte copilul în anul care s-a scurs.

Se spune că Episcopul Nicolae îi lovea cu nuieluşa peste mâini pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă.

6 Undrea

În această zi se încheie ciclul sărbă-torilor dedicate lupilor, iar din cauza faptului că vremea începe să se degradeze, strigoii şi forţele malefice se retrag, lăsând să între în drepturi cetele de colindători.

Sân-Nicoară sau Sf. Nicolae este văzut de către ţărani ca un sfânt bătrân, ca şi anul care se apropie de sfârşit, dar totodată şi ca protectorul copiilor, orfanilor, văduvelor, corăbierilor şi soldaţilor, fiind generos, bun şi aducător de noroc şi bogaţie.[5]

Se spune că atunci când Sf. Nicolae îşi scutură barba, va ninge negreşit.

7 Undrea

În aceste zile se naşte simbolic Ţurca sau Capra, care petrece cu ceata de feciori şi moare de Bobotează, pentru a renaşte împreună cu anul calendaristic.

Fetele din Ardeal prepară plăcinte, iar seara la ora 9 fix feciorii năvălesc peste ele şi se porneşte o mare petrecere.

8 Undrea

Tobele, care se aud în satele româneşti, în aceste zile, vestesc intrarea într-o perioadă sacră, de refacere a timpului pur. Din cauza îmbătrânirii anului, se poate crea haos şi atunci colindătorii sunt cei ma potriviţi pentru restabilirea ordinii, purificând spaţiul şi reînnoind vremea.

9 Undrea

Sâmnichioara este o sărbătoare mai mare şi mai grea decât cea a Sf. Nicolae. În această zi, cine lucrează aduce boală şi necaz în casă. Femeile dau colaci de pomană, pregătiţi cu câteva zile înainte, pentru ca să fie feriţi de boli copiii lor. Ziua se măreşte foarte mult, fiind ziua solstiţiului de iarnă pe stil vechi.

10 Undrea

În această zi se celebrează Mina Ermog, se pun într-un vas cu apă câte trei ramuri de vişin, prun şi zarzăr. Dacă îmbobocesc până la Anul Nou, familia va avea noroc în anul care va veni.

11 Undrea

Morarii sunt în aceste zile foarte vigilenţi, ţin ziua prin nelucru şi rugăciune, deoarece se spune că dracii se ascund prin mori din cauza gerului.

Din ziua „Anei Zacetania” începe să se mărească ziua cu „cât sare cucoşul din prag!”[6]

12 Undrea

În această zi se celebrează Sf. Spiridon, cel care fereşte oamenii de boli primejdioase. Se spune că în această zi, respectând sărbătoarea, bolnavii se vor vindeca, iar cei săraci se vor îmbogăţi.

Cizmarii celebrează în mod special această sărbătoare, rugându-se să fie ploaie şi noroi, pentru a avea de lucru în anul care vine. Sf. Spiridon este protecorul cizmariilor, pielarilor, fiind inventatorul sulii.

13 Undrea

Colindătorii, strânşi în cete după vârstă şi rudenie, încep să se pregătească încă din seara Sf. Niculae pentru ceremo-niile ce vor urma în această perioadă. Colindele sunt urări vocale, cu caracter festiv, de prevedere a viitorului şi asigurare a norocului. De obicei, colin-dătorii trec pragul caselor seara sau noaptea, în timpul magic.

14 Undrea

Descolindatul are efectul contrar al colindatului. În acest caz colindătorii smulg porţiile, mânjesc porţile cu păcură, strică acoperişul sau alungă vitele şi păsările din curte, incantând versuri comice:

„Câte cuie sunt pe casă,

Atâţia păduchi în casă

Şi atâţia şoareci pe masă!”

Sau

„Colindă, colindă,

Bagă iapa-n tindă,

O leagă de grindă,

Îi dă fân să roadă

Şi-o pupă sub coadă!”[7]

15 Undrea

În Muntenia, cea mai cumplită formulă de descolindat este:

„Trăsni-v-ar Dumnezeu pe toţi din casă

Amin!

Şi casa să v-o trosnească

Amin!

În foc să se topească

Amin!

Holdele în câmp să nu vă mai crească

Amin!

Oile şi vacile să se stârpească

Amin!

Şi nimic să nu vă mai sporească

Amin!”[8]

Formula magică Amin!, o rostesc corul colindătorilor, blestemul fiind strigat de către vătaful cetei.

16 Undrea

Ceata de colindători sau ceata junilor, se adună de Sf. Nicolae, când se stabileşte gazda, se alege vătaful, crâşmarul, colcerul, tăciunarul şi restul personajelor implicate în acest ritual magic, transmiţându-se regulile după care se vor desfăşura actvităţile din această perioadă.

17 Undrea

Ceata de feciori aşează doi brazi falnici la poarta gazdei, pentru a marca locul cel mai important din acest moment până la Sântion. Ceata junilor, trebuie să tocmească muzicanţii însoţitori, asigurând o stare de veselie, euforie şi eleganţă până după Bobotează. Junii pornesc la colindat noaptea pe uliţele satului, acesta fiind un moment sacru, prielinic unui parcurs magic. Colindătorii se aşează în cerc, în jurul mesei cu darurile ritualice, şi, cu braţele petrecute după umeri, îl colindă pe cel mai tânăr din casă, rostindu-i numele în textul colindei.

18 Undrea

Colindele românilor sunt nenumărate, fiind adevărate provocări pentru etnologi şi folclorişti.

Se colindă pentru gazdă, succes în carieră, bunăstare în familie, succes la fete sau la băieţi, înţelegere în căsnicie, succes la vânătoare, de haz sau necaz şi multe altele.

19 Undrea

Naşterea Mântuitorului, prin satele româneşti, se prevesteşte prin colinde cu texte ciudate, despre un leu sau cerb, cântate de cetele de feciori, unii acoperiţi cu măşti, alţii purtând elemente simoblice, ce şi-au pierdut semnificaţia odată cu trecerea anilor.

20 Undrea

În această zi românii celebrează  „Ignatul porcilor” sau „Înătoarea”. Sacrificiul sângeros al tăierii porcilor, este un rit funerar de incinerare. Pârlitul porcului, spălatul şi acoperitul lui, folosirea scării drept targă funerară, semnele făcute pe frunte, ceafă, spate, prepararea unor alimente în mod ceremonial şi pomana porcului, sunt reminescenţele unor datini străvechi, de a sacrifica porcii primăvara, în perioada semănatului, sărbătoarea fiind mutat de la echinocţiul de primăvară la solstiţiul de iarnă.

21 Undrea

Tradiţia spune că, la tăierea porcului, nu trebuie să asiste niciun om căruia îi este milă de animalul sacrificat, astfel carnea nu va mai fi bună. Antropologul Antoaneta Olteanu spune că, în ziua de Ignat, se vor sacrifica doar porci negri, iar din sângele lor, amestecat cu făină, se obţine un leac tămăduitor. Copiii cărora li se va face un semn pe frunte cu sângele animalului sacrificat, vor fi sănătoşi şi feriţi de deochi anul care va urma.

22 Undrea

Când se aduce porcul în casă, după ce a fost tăiat, este bine să intre cu râtul înainte, ca să fie cu noroc. Sângele scurs se pune într-o strachină cu mei, se lasă la uscat şi se macină. E apoi folosit pentru a afuma copiii de guturai sau spaimă. Se spune că e bine să te ungi pe frunte cu sânge, ca să fii ferit de boli tot anul. Femeile însărcinate respectă acest obicei, de teamă să nu aibă probleme cu sarcina.

23 Undrea

În preajma Crăciunului se plămădesc colaci în formă de degete întinse, unse cu gălbenuş, pentru a fi la fel de frumoşi ca degetele Crăciunesei. Firimiturile se dau la păsări, vite, iar în copaia în care s-a framântat aluatul se pune fân pentru a-l da vitelor, ca să fie ferite de boli pe parcursul anului.

24 Undrea

În noaptea aceasta se pune un trunchi de brad în sobă şi se arde, simbolizând moartea, dar şi renaşterea, focul având puterea de a curma viaţa, dar şi puterea să renască din cenuşă.

Se spune că era un cioban, Crăciun, cu turme nenumărate, care, furios pe soţia lui fiindcă a îngăduit să o găzduiască pe Maica Domnului şi a ajutat-o să-l nască pe Isus, i-a tăiat mâinile.

Maica Domnului i-a pus mâinile la loc Crăciunesei, transformându-le în aur curat. Atunci Crăciun, de bucurie, a aprins un foc uriaş în ogradă, a început să joace şi a împărţit tuturor daruri.

25 Undrea

În nordul Olteniei, în Banat şi Ardeal colindătorii se numesc Piţărei. Ei sunt împărţiţi în cete sub conducerea vătafului, umblând din casă în casă „poftiind ziua lui Ajun cu adausul: «că-i mai bună a lui Crăciun».Piţăreii pot umbla slobozi prin casele oamenilor căci, după credinţa poporului, ei sunt purtători de noroc şi fericire. De cum intră în vreo casă, e datina ca piţereii să scormone focul din vatră cu beţele ce le au în mâini şi care se numesc colinde”.[9]

26 Undrea

Specific tuturor popoarelor creştine este colindul cu Steaua, care aminteşte de naşterea lui Isus Hristos, de steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre Bethleem. Cele mai întâlinte colinde sunt: „Steaua sus răsare”, „O, ce veste minunată”, „Astăzi s-a născut Hristos!”

27 Undrea

În unele zone din România, în această perioadă se merge cu „Irozii” („Craii” sau „Vicleimul”), o piesă de teatru popular, intrepretată de copii. Perso-najele principale, Irod, cei trei magi, (Melchiro, Baltazar şi Gaspar), un cioban, un prunc şi un soldat roman, transmit semnificaţiile naşterii lui Isus, în toate etapele sale.

28 Undrea

În calendarul popular această zi reprezintă „Îngroparea Crăciunului”, divinitatea moare şi renaşte, refăcând echilibrul lumii, revigorând timpul şi fertilizând pământul.

29 Undrea

Cetele de fecior îngropă Crăciunul, intonând următoarele versuri:

„Măi Crăciune, măi bătrâne,

Astăzi te-ngropăm pe tine.

Haideţi toţi, cu mic cu mare,

Să ducem Crăciunu-n vale

şi să-l băgăm în produc,

Pe el să punem butuc.

O, Crăciune, o, bătrâne,

Du-te de la noi cu bine;

Meri pe Apa Sâmbetii

şi-napoi nu mai veni,

c-a veni altul Crăciun

şi-a fi ca tine mai bun.”[10]

30 Undrea

În aceste zile porţile se ţin deschise pentru a intra norocul în casă.

Bătrânii pun pe cuptor 5-6 boabe de porumb, grâu, ovăz şi orz, aşează pe fiecare câte un cărbune încins, considerând că cea mai bună recoltă în anul care va urma o vor da boabele care fac cea mai multă cenuşă.

31 Undrea

În zona Buzăului, fetele nemăritate mătură gunoiul din casă cu mâinile la spate, îl presară în pragul casei, se aşează cu picioarele pe el şi ascultă din ce parte latră câinii, pentru a afla din ce direcţie le vor veni peţitorii.

Bibliografie:

[1] Decembrie, luna ninsorii

[2] http://www.citatepedia.ro/index.php?q=decembrie&r=z

[3] Proverb românești

[4]http://www.antenasatelor.ro/traditii/1662-calendarul-traditiilor-populare-romanesti-decembrie.html

[5] Calendarul popular al românilor

[6] T. Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2007

[7] Calendarul popular al românilor

[8] Calendarul popular al românilor

[9] Calendarul popular al românilor

[10] Calendarul popular al românilor