Pana Cristina Iuliana- Retete

Traditii romanesti

Salată mixtă cu legume pentru iarnă

No Comments
  • Provocarea @Traditie si gastronomie romînească propusă de  Gina Bradea, mai bine zis:  http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, continuă.
  • Luna aceasta e găzduită de http://liligospodini.blogspot.ro/2015/09/traditie-si-gastronomie-romaneasca.html, ce ne propune ca temă: ”Toamna și darurile ei!” și ne îndeamnă să pregătim ”conserve, muraturi, prajituri, ciorbe, dar si alte bunatati cu legumele si fructele ce le culegem toamna.”
  • După o minunată plăcintă cu dovleac, am intrat în teritoriul conservelor, ce vor fi savurate de-a lungul lunilor reci de iarnă.
  • După o raită în mediul virtual după o rețetă ușoară, am apelat tot la caietul vechi de rețete, care stă cam stingher în biblioteca din bucătărie. Sper că o să va placă salata mixtă de legume pentru iarnă, vă asigur că e cea mai ușoară variantă. Rețeta aici: https://retete.panacris.ro/salata-mixta-cu-legume-pentru-iarna/ 

Sirop din flori de iasomie

No Comments

Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, a fost găzduită această lună de Merișor, mai bine zis http://retetemerisor.ro/2016/05/traditie-si-gastronomie-romaneasca-provocarea-lunii-mai.html  Draga de Merișor ne-a lansat o provocare fix pe  Luna lui Florar, să pregătim bunătăți din florile lunii. http://retetemerisor.ro/2016/05/traditie-si-gastronomie-romaneasca-provocarea-lunii-mai.html

 Am studiat blogosfera culinară, am cercetat ce fel de flori de mai mai sunt accesibile și așa am ajuns la această minunată rețetă. Mulțumesc Adnia pentru inspirație 😉 http://www.retetelemeledragi.com/2015/05/sirop-de-iasomie.html/ Rețeta mea o găsiți aici: https://retete.panacris.ro/recipes/sirop-din-flori-de-iasomie/  

Peltea din petale de trandafiri

No Comments

Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, a fost găzduită această lună de Merișor, mai bine zis http://retetemerisor.ro/2016/05/traditie-si-gastronomie-romaneasca-provocarea-lunii-mai.html  Draga de Merișor ne-a lansat o provocare fix pe  Luna lui Florar, să pregătim bunătăți din florile lunii.

N-am putut sta deoparte, așa că am trecut la treabă;) Am preparat o minuntă și aromată peltea din petale de trandafiri sângerii și tare parfumați. Rețeta o găsiți aici: https://retete.panacris.ro/recipes/peltea-din-petale-de-trandafiri/

Undrea

No Comments

Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, a fost găzduită în luna decembrie de Carmen Manu și blog-ul ei minunat blog: http://carmen-lacarmeninbucatarie.blogspot.ro/2016/01/parada-lunii-decembrie-cozonacul.html?spref=fb

1 Undrea[1]

Dacă ninge în această zi, va fi iarnă grea.

Tradiţia spune că, dacă în această zi copiii sunt puşi la învăţătură de către părinţi, aceştia vor fi deştepţi tot anul.

2 Undrea

“Decembrie mântuie anul, dar începe iarna.”[2]

3 Undrea

“Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul. “[3]

4 Undrea

În cele trei zilele ale Bubatului, femeile din zona Vâlcea pregătesc câte trei turte de pâine care se ung cu miere sau zahăr topit şi se dau de pomană copiilor, împreună cu „făsui, boabe de fasole nefierte, şi un fuior de cânepă.

Când se dă întâia turtiţă, se zice:

– Să fie bubatului ălui mare: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!

La a doua turtiţă se zice:

– Să fie bubatului ălui mijlociu: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!

Iar la a treia se încheie:

– Să fie bubatului ălui mic: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!”[4]

5 Undrea

În noaptea aceasta, Sf. Niculae vine pe furiş şi pune în ghetele curăţate de la uşă dulciuri, fructe sau uneori chiar o nuieluşă, dacă nu a fost cuminte copilul în anul care s-a scurs.

Se spune că Episcopul Nicolae îi lovea cu nuieluşa peste mâini pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă.

6 Undrea

În această zi se încheie ciclul sărbă-torilor dedicate lupilor, iar din cauza faptului că vremea începe să se degradeze, strigoii şi forţele malefice se retrag, lăsând să între în drepturi cetele de colindători.

Sân-Nicoară sau Sf. Nicolae este văzut de către ţărani ca un sfânt bătrân, ca şi anul care se apropie de sfârşit, dar totodată şi ca protectorul copiilor, orfanilor, văduvelor, corăbierilor şi soldaţilor, fiind generos, bun şi aducător de noroc şi bogaţie.[5]

Se spune că atunci când Sf. Nicolae îşi scutură barba, va ninge negreşit.

7 Undrea

În aceste zile se naşte simbolic Ţurca sau Capra, care petrece cu ceata de feciori şi moare de Bobotează, pentru a renaşte împreună cu anul calendaristic.

Fetele din Ardeal prepară plăcinte, iar seara la ora 9 fix feciorii năvălesc peste ele şi se porneşte o mare petrecere.

8 Undrea

Tobele, care se aud în satele româneşti, în aceste zile, vestesc intrarea într-o perioadă sacră, de refacere a timpului pur. Din cauza îmbătrânirii anului, se poate crea haos şi atunci colindătorii sunt cei ma potriviţi pentru restabilirea ordinii, purificând spaţiul şi reînnoind vremea.

9 Undrea

Sâmnichioara este o sărbătoare mai mare şi mai grea decât cea a Sf. Nicolae. În această zi, cine lucrează aduce boală şi necaz în casă. Femeile dau colaci de pomană, pregătiţi cu câteva zile înainte, pentru ca să fie feriţi de boli copiii lor. Ziua se măreşte foarte mult, fiind ziua solstiţiului de iarnă pe stil vechi.

10 Undrea

În această zi se celebrează Mina Ermog, se pun într-un vas cu apă câte trei ramuri de vişin, prun şi zarzăr. Dacă îmbobocesc până la Anul Nou, familia va avea noroc în anul care va veni.

11 Undrea

Morarii sunt în aceste zile foarte vigilenţi, ţin ziua prin nelucru şi rugăciune, deoarece se spune că dracii se ascund prin mori din cauza gerului.

Din ziua „Anei Zacetania” începe să se mărească ziua cu „cât sare cucoşul din prag!”[6]

12 Undrea

În această zi se celebrează Sf. Spiridon, cel care fereşte oamenii de boli primejdioase. Se spune că în această zi, respectând sărbătoarea, bolnavii se vor vindeca, iar cei săraci se vor îmbogăţi.

Cizmarii celebrează în mod special această sărbătoare, rugându-se să fie ploaie şi noroi, pentru a avea de lucru în anul care vine. Sf. Spiridon este protecorul cizmariilor, pielarilor, fiind inventatorul sulii.

13 Undrea

Colindătorii, strânşi în cete după vârstă şi rudenie, încep să se pregătească încă din seara Sf. Niculae pentru ceremo-niile ce vor urma în această perioadă. Colindele sunt urări vocale, cu caracter festiv, de prevedere a viitorului şi asigurare a norocului. De obicei, colin-dătorii trec pragul caselor seara sau noaptea, în timpul magic.

14 Undrea

Descolindatul are efectul contrar al colindatului. În acest caz colindătorii smulg porţiile, mânjesc porţile cu păcură, strică acoperişul sau alungă vitele şi păsările din curte, incantând versuri comice:

„Câte cuie sunt pe casă,

Atâţia păduchi în casă

Şi atâţia şoareci pe masă!”

Sau

„Colindă, colindă,

Bagă iapa-n tindă,

O leagă de grindă,

Îi dă fân să roadă

Şi-o pupă sub coadă!”[7]

15 Undrea

În Muntenia, cea mai cumplită formulă de descolindat este:

„Trăsni-v-ar Dumnezeu pe toţi din casă

Amin!

Şi casa să v-o trosnească

Amin!

În foc să se topească

Amin!

Holdele în câmp să nu vă mai crească

Amin!

Oile şi vacile să se stârpească

Amin!

Şi nimic să nu vă mai sporească

Amin!”[8]

Formula magică Amin!, o rostesc corul colindătorilor, blestemul fiind strigat de către vătaful cetei.

16 Undrea

Ceata de colindători sau ceata junilor, se adună de Sf. Nicolae, când se stabileşte gazda, se alege vătaful, crâşmarul, colcerul, tăciunarul şi restul personajelor implicate în acest ritual magic, transmiţându-se regulile după care se vor desfăşura actvităţile din această perioadă.

17 Undrea

Ceata de feciori aşează doi brazi falnici la poarta gazdei, pentru a marca locul cel mai important din acest moment până la Sântion. Ceata junilor, trebuie să tocmească muzicanţii însoţitori, asigurând o stare de veselie, euforie şi eleganţă până după Bobotează. Junii pornesc la colindat noaptea pe uliţele satului, acesta fiind un moment sacru, prielinic unui parcurs magic. Colindătorii se aşează în cerc, în jurul mesei cu darurile ritualice, şi, cu braţele petrecute după umeri, îl colindă pe cel mai tânăr din casă, rostindu-i numele în textul colindei.

18 Undrea

Colindele românilor sunt nenumărate, fiind adevărate provocări pentru etnologi şi folclorişti.

Se colindă pentru gazdă, succes în carieră, bunăstare în familie, succes la fete sau la băieţi, înţelegere în căsnicie, succes la vânătoare, de haz sau necaz şi multe altele.

19 Undrea

Naşterea Mântuitorului, prin satele româneşti, se prevesteşte prin colinde cu texte ciudate, despre un leu sau cerb, cântate de cetele de feciori, unii acoperiţi cu măşti, alţii purtând elemente simoblice, ce şi-au pierdut semnificaţia odată cu trecerea anilor.

20 Undrea

În această zi românii celebrează  „Ignatul porcilor” sau „Înătoarea”. Sacrificiul sângeros al tăierii porcilor, este un rit funerar de incinerare. Pârlitul porcului, spălatul şi acoperitul lui, folosirea scării drept targă funerară, semnele făcute pe frunte, ceafă, spate, prepararea unor alimente în mod ceremonial şi pomana porcului, sunt reminescenţele unor datini străvechi, de a sacrifica porcii primăvara, în perioada semănatului, sărbătoarea fiind mutat de la echinocţiul de primăvară la solstiţiul de iarnă.

21 Undrea

Tradiţia spune că, la tăierea porcului, nu trebuie să asiste niciun om căruia îi este milă de animalul sacrificat, astfel carnea nu va mai fi bună. Antropologul Antoaneta Olteanu spune că, în ziua de Ignat, se vor sacrifica doar porci negri, iar din sângele lor, amestecat cu făină, se obţine un leac tămăduitor. Copiii cărora li se va face un semn pe frunte cu sângele animalului sacrificat, vor fi sănătoşi şi feriţi de deochi anul care va urma.

22 Undrea

Când se aduce porcul în casă, după ce a fost tăiat, este bine să intre cu râtul înainte, ca să fie cu noroc. Sângele scurs se pune într-o strachină cu mei, se lasă la uscat şi se macină. E apoi folosit pentru a afuma copiii de guturai sau spaimă. Se spune că e bine să te ungi pe frunte cu sânge, ca să fii ferit de boli tot anul. Femeile însărcinate respectă acest obicei, de teamă să nu aibă probleme cu sarcina.

23 Undrea

În preajma Crăciunului se plămădesc colaci în formă de degete întinse, unse cu gălbenuş, pentru a fi la fel de frumoşi ca degetele Crăciunesei. Firimiturile se dau la păsări, vite, iar în copaia în care s-a framântat aluatul se pune fân pentru a-l da vitelor, ca să fie ferite de boli pe parcursul anului.

24 Undrea

În noaptea aceasta se pune un trunchi de brad în sobă şi se arde, simbolizând moartea, dar şi renaşterea, focul având puterea de a curma viaţa, dar şi puterea să renască din cenuşă.

Se spune că era un cioban, Crăciun, cu turme nenumărate, care, furios pe soţia lui fiindcă a îngăduit să o găzduiască pe Maica Domnului şi a ajutat-o să-l nască pe Isus, i-a tăiat mâinile.

Maica Domnului i-a pus mâinile la loc Crăciunesei, transformându-le în aur curat. Atunci Crăciun, de bucurie, a aprins un foc uriaş în ogradă, a început să joace şi a împărţit tuturor daruri.

25 Undrea

În nordul Olteniei, în Banat şi Ardeal colindătorii se numesc Piţărei. Ei sunt împărţiţi în cete sub conducerea vătafului, umblând din casă în casă „poftiind ziua lui Ajun cu adausul: «că-i mai bună a lui Crăciun».Piţăreii pot umbla slobozi prin casele oamenilor căci, după credinţa poporului, ei sunt purtători de noroc şi fericire. De cum intră în vreo casă, e datina ca piţereii să scormone focul din vatră cu beţele ce le au în mâini şi care se numesc colinde”.[9]

26 Undrea

Specific tuturor popoarelor creştine este colindul cu Steaua, care aminteşte de naşterea lui Isus Hristos, de steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre Bethleem. Cele mai întâlinte colinde sunt: „Steaua sus răsare”, „O, ce veste minunată”, „Astăzi s-a născut Hristos!”

27 Undrea

În unele zone din România, în această perioadă se merge cu „Irozii” („Craii” sau „Vicleimul”), o piesă de teatru popular, intrepretată de copii. Perso-najele principale, Irod, cei trei magi, (Melchiro, Baltazar şi Gaspar), un cioban, un prunc şi un soldat roman, transmit semnificaţiile naşterii lui Isus, în toate etapele sale.

28 Undrea

În calendarul popular această zi reprezintă „Îngroparea Crăciunului”, divinitatea moare şi renaşte, refăcând echilibrul lumii, revigorând timpul şi fertilizând pământul.

29 Undrea

Cetele de fecior îngropă Crăciunul, intonând următoarele versuri:

„Măi Crăciune, măi bătrâne,

Astăzi te-ngropăm pe tine.

Haideţi toţi, cu mic cu mare,

Să ducem Crăciunu-n vale

şi să-l băgăm în produc,

Pe el să punem butuc.

O, Crăciune, o, bătrâne,

Du-te de la noi cu bine;

Meri pe Apa Sâmbetii

şi-napoi nu mai veni,

c-a veni altul Crăciun

şi-a fi ca tine mai bun.”[10]

30 Undrea

În aceste zile porţile se ţin deschise pentru a intra norocul în casă.

Bătrânii pun pe cuptor 5-6 boabe de porumb, grâu, ovăz şi orz, aşează pe fiecare câte un cărbune încins, considerând că cea mai bună recoltă în anul care va urma o vor da boabele care fac cea mai multă cenuşă.

31 Undrea

În zona Buzăului, fetele nemăritate mătură gunoiul din casă cu mâinile la spate, îl presară în pragul casei, se aşează cu picioarele pe el şi ascultă din ce parte latră câinii, pentru a afla din ce direcţie le vor veni peţitorii.

Bibliografie:

[1] Decembrie, luna ninsorii

[2] http://www.citatepedia.ro/index.php?q=decembrie&r=z

[3] Proverb românești

[4]http://www.antenasatelor.ro/traditii/1662-calendarul-traditiilor-populare-romanesti-decembrie.html

[5] Calendarul popular al românilor

[6] T. Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2007

[7] Calendarul popular al românilor

[8] Calendarul popular al românilor

[9] Calendarul popular al românilor

[10] Calendarul popular al românilor

Cozonacul

No Comments
Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, a fost găzduită  în luna decembrie, de prietena mea dragă, nu numai virtual, Carmen Manu, cu al său minunat blog: http://carmen-lacarmeninbucatarie.blogspot.ro/2011/01/trandafir-cu-visine.html?spref=fb. Într-un final m-am mobilizat și am trecut la treabă.
Am pornit de la rețetă postată de Bertoni D Albert, https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1673415792927408&set=a.1375494336052890.1073741828.100007770091396&type=3&theater&notif_t=like, apoi am trecut în revistă mai multe articole despre faptul că aluatul pentru cozonac, se prepară în două zile și anume se frământă aluatul după-amiaza, apoi se lasă la dospit la rece până a doua zi, http://www.adihadean.ro/2015/01/cozonac-impleticit/, așa că am probat și eu varianta aceasta,doarece deja se făcuse târziu, ca să mai stau după el l-a dospit la cald și apoi la copt. Gasiti rețeta aici:https://retete.panacris.ro/recipes/cozonac-cu-nuca-cacao-caramel-si-nuca-de-cocos/

Ciorbă cu afumătură

No Comments
Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, a fost găzduită în luna ianuarie de Laura in minunata sa căsuța: http://casutalaurei.ro/tema-lunii-afumaturi/.
Ca deobicei pe ultima sută de metri, apar și cu rețeta. O ciorbă specifică și de nelipsit în familia mea, iarna, când gerul și viscolul, bate la geamuri. Bogată și sățioasă, pe gustul Zmeilor casei. Spor și poftă bună! https://retete.panacris.ro/recipes/ciorba-cu-carne-afumata-perisoare-si-zeama-de-varza/

Făurar

No Comments

Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, e găzduită în luna februarie de către minunata Simona Callas, cu blog-ul ei minunat http://simonacallas.com/ro/2016/02/traditie-si-gastronomie-romaneasca-februarie-o-luna-misterioasa/

Cum v-am obișnuit aduc un articol cu tradițiile și obiceiurile lunii lui Făurar, un pic mai devreme decât sfârșitul lunii. 😀

1 Făurar[1]

În această zi, în tradiţia românească, începe Noul An Viticol.

Calendarul popular notează această zi ca fiind Ziua lui Trif cel Nebun, patron al dăunătorilor care distrug pomii şi viile.

Ritualurile diferă la la o zonă la alta, de exemplu în Banat se stropesc pomii cu aghiazmă[2]şi în vii se rostogolesc roţi de foc, în scop purificator.

2 Făurar

Stretenia, „Întâmpinarea Domnului” la creştini ortodocşi şi „Curăţirea Sfintei Marii” la catolici, semnifică intrarea Mariei şi a pruncului Isus, la 40 de zile după naşterea lui, în templul din Ierusalim, pentru curăţirea ei.[3]

3 Făurar

În Banat se spune că în această perioadă ursul iese din peşteră afară, dându-i târcoale, şi, dacă îşi vede umbra şi e soare, se întoarce în peşteră şi mai doarme şase săptămâni, căci atât ţine iarna; iar dacă nu-şi vede umbra, atunci rămâne afară şi se termină iarna.

4 Făurar

Anton Pan spune în una dintre cugetările sale leagte de vin: „La buciumul viţei trei vlăstari cresc, unul al sănătăţii, unul al bucuriei şi unul al turbării.”

5 Făurar

 „Făurar” este cel mai mic dintre copiii „Moşului An”, e foarte nestatornic şi schimbător ca vremea: când râde, când plânge, adică acum soarele străluceşte pe cer, acum începe viscol şi vreme rea.[4]

6 Făurar

Primele zile ale lui Făurar sunt închinate ursului, animal venerat de ţărani. Se spune că, dacă un copil bolnăvicios este rebotezat cu numele de Urs sau Ursu, va împrumuta, printr-un tranfser magic, vigoarea, forţa şi puterea animalului totem.[5]

7 Făurar

Fiecare român, cum se trezeşte, se uită spre răsărit, ca să vadă cum e cerul dimineaţa, ca să ştie cum va fi vremea peste zi; de aici s-a născut proverbul: „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă!”, prin care se înţelege şi că omul din tinereţe se cunoaşte cum are să fie la bătrâneţe.

8 Făurar

Când cântă cocoşii seara devreme în culcuşul lor, a doua zi va fi vreme ploioasă.

9 Făurar

În Bucovina, de exemplu, se spune că iarna, atunci când cocoşii cântă foarte mult peste zi, înseamnă ca vremea se va înmuia şi va fi cald sau „molşag”.

10 Făurar

Sf. Haralambie, Haralamb „de ciumă” sau „de boale”, cum îi spun ţăranii, a primit putere divină asupra morţii şi a bolilor cele rele. În această zi femeile, pe lângă ofrandele prin ospeţe ritualice, fac un colăcel ritual, „Colacul ciumei”, pe care îl rup în patru bucăţi şi-l aruncă în cele patru vânturi.[6]

11 Făurar

Etnologul Marcel Lapteş a consemnat un ritual străvechi în Hunedoara, de Sf. Haralamb: ţăranii fac o brazdă cu un plug tras de doi boi de-a lungul hotarului, închizând comunitateaîntr-un cerc protector, pun o cruce din lemn de prun, în capătul hotarului, apoi aşează oase mari şi pâine veche, ca să nu intre bolile în sat.

12 Făurar

O legendă moldovenească spune că prima plantă sădită de Noe a fost viţa-de-vie. Dar pentru că primii struguri ar fi fost acri, el a jertift patru animale: un miel, un leu, o maimuţă şi un porc, care au îndulcit vinul, dar au împrumutat şi caracterul lor pe măsură ce se consumă mai multe pahare cu vin[7].

13 Făurar

 „Lunea burdufului” este ziua în care ţăranii taie burdufurile golite, deoarece se isprăveşte brânza, apoi le dau tinerilor mascaţi să-i lovească pe holtei şi pe femeile sterpe, pentru a stimula fertilitatea amorţită în timpul iernii.

14 Făurar

 „Când stomacul este plin, toţi îţi sunt dragi ca ochii din cap, când stomacul este gol, ţi-e dragă lumea ca sarea în ochi.”[8]

15 Făurar

 „Legarea grânelor“ este un ritual străvechi, celebrat pentru ca păsările să nu distrugă recoltele. Femeile ies seara în curte cu diferite grăunţe în mână, le scuipă cu ochii închişi spunând: „Cum eu nu văd acuma nimic, aşa să nu vadă nici păsările holda mea”[9].

16 Făurar

În Transilvania s-a păstrat un obicei străvechi, „Scuturatul pomilor”, şi anume lovirea rituală a pomilor pentru a-i face să înmugurească şi să rodească cât mai bine.

17 Făurar

 Dacă cerul e înnorat fără stele, e un semn că n-or fi mulţi peţitori şi nunţi în acel an.[10]

18 Făurar

Fetele din Moldova, care doresc să se mărite, iau o crenguţă de busuioc şi se duc cu el la un pârâu îngheţat, sfarmă gheaţa şi pun busuiocul deasupra apei, dacă se brumează un pic înseamnă noroc, dacă nu, aşteaptă până anul viitor.

19 Făurar

Fetele din Muntenia pun într-un vas o crenguţă de busuioc şi una de măr, apoi un bănuţ de argint ca punte, lăsându-le aşa până dimineaţă, ca peste noapte să viseze pe tinerii care le vor lua în căsătorie.

20 Făurar

 „Un cuvânt pornit din inimă ţine cald trei ierni”[11].

21 Făurar

22 Făurar

23 Făurar

 24 Făurar

Ziua de Dragobete, în tradiţia româ-nească, este importantă prin faptul
că este momentul prielnic de împere-chere al păsărilor cerului şi totodată perioada ideală de logodnă a tinerilor.

25 Făurar

Data de celebrare a Dragobetelui variază de la o zonă la alta, 24 şi 28 februarie sau 1 şi 25 martie.

În Moldova nu este sărbătorit Dragobe-tele, iar în Oltenia, Muntenia, respectiv Dobrogea se numeşte Cap de primăvară, iar în Transilvania Cap de vară.[12]

26 Făurar

În perioada Dragobetelui nu se taie păsări domestice şi nu se vânează păsări sălbatice, lăsându-se să se împerecheze. Păsările de curte primesc o hrană mai aparte, iar pentru păsările cerului se pune pe acoperişurile caselor boabe de secară, mei, grâu sau orz.

27 Făurar

Dragobetele, fiul Babei Dochia, este vestitorul primăverii şi aducătorul bunei dispoziţii.

28 Făurar

29 Făurar

În această zi, la fiecare patru ani, nu trebuie să culegeţi ciuperci, deoarece se spune că în această zi toate ciupercile sunt otrăvitoare. Căsătoria este bine de evitat în anul bisect deoarece nu va fi de lungă durată!

Bibliografie:

[1] Februarie, luna faurilor de fier, care pregătesc uneltele pentru arat.

[2]  Apă sfinţită

[3] Julia Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la     români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006

[4] Calendarul popular al românilor

[5] Calendarul popular al românilor

[6] Calendarul popular al românilor

[7] Calendarul popular al românilor

[8] Proverb românesc

[9] Simeon Florea Marian,Sărbătorile la români, vol. I, Editura Vestala, Bucureşti, 2012

[10] Simeon Florea Marian,Sărbătorile la români, vol. I, Editura Vestala, Bucureşti, 2012

[11] Proverb românesc

[12] A. M. Caşcaval, L. V., Lefter, R. Pop, D. Răvaru, Calendar popular. Datini şi credinţe, Vaslui, 2005

Gerar

No Comments

Provocarea minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată  de  Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și obicieiurile noastre, a fost găzduită în luna ianuarie de Laura in minunata sa căsuța: http://casutalaurei.ro/tema-lunii-afumaturi/. Cum v-am obișnuit aduc un articol cu tradițiile și obiceiurile lunii lui Gerar.
1 Gerar[1]

„Cum începe Noul An, aşa va decurge întregul an”[2].

Pe masa de Anul Nou, trebuie să fie prezente 12 feluri diferite de mâncare, acestea reprezentând cele 12 luni ale anului, în niciun caz carne de pasăre, astfel îţi va zbura norocul, ci în special o plăcintă cu brânză şi răvaşe.

În această zi de sărbătoare se colindă cu Pluguşorul, Sorcova, Capra, Vergelul sau Vasilca, în funcţie de zone, urându-se, în general, un an bun şi îmbelşugat.

2 Gerar

Cine începe anul având masa încărcată va avea un an îmbelşugat.“

În scrierile lui Simion Florea Marian aflăm despre „Vergel”, obicei care începe în ziua Anului Nou şi „ţine două-trei zile şi tot atâtea nopţi”[3], cu triplu rol, pe de o parte, profeţirea norocului pentru anul început, urmat de o petrecere organizată de cei care serbau „Vergelul” şi de încuscrire sau înrudire.

„Vergelul” de profeţire a norocului era buciumat de cu seară, dându-se de ştire celor care doreau să fie prezenţi la casa unei gazde: feciori, fete mari, bărbaţi, neveste, băieţi, copile, moşnegi şi babe.

3 Gerar

În ajunul Anului Nou se rupe o crenguţă de măr şi se pune într-un vas cu apă rece, se aşează la fereastră, pe dinăuntru, se ţine până la Bobotează; iar dacă înfloreşte până atunci, e semn ca va fi o primăvară bună, iar dacă nu înfloreşte, va fi vreme rea.[4]

Colinda Pluguşorului, vorbind despre aratul pământului cu plugul cu doisperzece boi, despre semănatul, aratul, seceratul şi măcinatul grâului, şi despre alte activităţi, e însoţită în mod natural de buhai, ce imită mugetul boilor şi neapărat de un clopot sau talangă.

4 Gerar

Vasilca

Demult, când ţiganii erau sclavi, mergeau de Anul Nou la boieri, în colindat cu Vasilca, ca românii cu Pluguşorul. Boierii tăiau porcii de Crăciun şi dăruiau capetele sclavilor, aceştia le împodobeau şi mergeau în seara Sf. Vasile pe la domnii lor în colindat, să primească ceva bani şi bucate.

5 Gerar

În lumea satului, în perioada dintre Crăciun şi Bobotează, femeile nu au voie să lucreze (spele, coase, toarce, etc.), ca să-şi umple timpul, obişnuiesc să afle cum va fi vremea în anul care urmează, astfel se iau 12 foi de ceapă egale, se aşează la rând, fiecare reprezentând o lună a anului, se presară cu sare, aceeaşi cantitate pe fiecare, se lasă până a doua zi. Foile în care s-a format multă apă, dovedesc că lunile respective vor fi ploioase, iar cele fără apă vor fi luni secetoase. Acest ritual se numeşte calendarul de ceapă.[5]

6 Gerar

„Dacă în ziua de Bobotează va bătea crivăţul, va fi rod la bucate.”[6]

Boboteaza reprezintă ziua purificării prin apă şi foc. În această zi, oamenii aduc agheasmă şi toarnă din ea în fiecare fântână ce le iese în cale, pentru a stimula recolta şi a alunga spiritele rele. Odinioară, oamenii aprideau focuri şi afumau oamenii, animalele, curţile şi grădinile din gospodării pentru alungarea duhurilor rele şi atragerea norocului şi belşugului.[7]

7 Gerar

În unele zone din Moldova, Muntenia şi Transilvania, în ziua Botezului Domnului, când se sfinţesc apele curgătoare, românii au obiceiul de a se scufunda în apele îngheţate, ca să se ferească de boală pe tot parcursul anului.

8 Gerar

„Iarna tot sperie vara, dar se topeşte afară“[8].

Luna ianuarie este luna gerurilor, frigului şi a negurei, dacă este moale, gerurile vor fi neapărat în februarie.[9]

9 Gerar

Calendarul tradiţional al românului de rând este reprezentat printr-un copac cu doisprezece ramuri, în fiecare ramură câte patru cuiburi şi în fiecare cuib câte şapte ouă, în fiecare ou câte douăzeci şi patru de pui[10].

10 Gerar

„O vorbă bună poate ţine de cald cât trei luni de iarnă”.

O altă cimilitură referitoare la împărţirea anului: anul este ca un „copaci cu douăsprezece stâlpări, în toată stâlparea patru crengi, în toată creanga un cuib, în tot cuibul şapte ouă, în tot oul douăzeci şi patru de gălbenuşuri”[11].

11 Gerar

„Râsul este soarele ce alungă iarna de pe chipul oamenilor”.

„Lunea trebuie început orice lucru de ispravă”, de asemenea toată lumea, trebuie să se bucure în această zi, pentru a fi vesel toată săptămâna, şi în mod special nu trebuie să se dea bani din casă în ziua de luni, deoarece vada toată săptămâna bani, ci mai bine să fie plătit, căci atunci va primi de pretutindeni.[12]

12 Gerar

Conform tradiţiilor străvechi, se spune ca lunea nu se îngroapă morţii, deoarce „lunând-o din capul săptămânei, e rău de moarte pentru cei rămaşi în viaţă”[13].

În schimb, cel ce începe să postească din această zi, îi va merge mult mai bine în toate privinţele.

13 Gerar

În ziua de marţi, bărbatul nu e bine să semene porumbul îm pământ, fiindcă e zi de primejdie şi grăuntele nu va încolţi niciodată.

Femeile niciodată nu vor începe un lucru nou în aceasta zi, precum a urzi, a porni pânza, a croi o camaşă, mai pe scurt, niciun proiect nou, deoarece toate vor merge pe dos. De aici şi proverbul, „Toate pe dos şi nunta marţea”, adică aşa cum nu se potrivesc lucrurile pe dos, aşa nici nunta marţea.

14 Gerar

Ţăranii spun că, dacă au dat miezul iernii la spate, au pus mâna pe primăvară. Astfel, de Sânpietrul Lupilor sau Sânpietrul de iarnă e interzis să se arunce cenuşa din vatră, deoarece, odată găsiţi, cărbunii aprinşi de către lupi le va stimula acestora fecunditatea. Totodată, în această zi femeile spălau rufele cu apă clocotită, ca să opărească astfel gura lupului.[14]

15 Gerar

Pe teritoriul vechii Dacii, protocreş-tinismul l-a investit pe Sfântul Petru cu însemnele de păstor al lupilor. Astfel, în miezul iernii este contopit cu „Nedeea Lupilor”, în mijlocul nopţii Sf. Petru le dă dezlegare lupilor să se hrănească cu ce animale doresc.[15]

16 Gerar

Calendarul agrar consemnează câteva zile de sacralitate în această perioadă, şi anume „Cricovii de iarnă”, între 

16-18 ianuarie. În aceste zile se fac ofrande, împărţindu-se colaci, pâine cu zahăr şi turte calde, pentru ca animalele şi oamenii din gospodării să fie feriţi de ciumă şi invaliditate.

17 Gerar

În vechime, majoritatea ţăranilor nu ştiau carte, iar ca să ţină minte sărbătorile mărunte de peste an, le uneau sub semnul uneia singure, când urmau una după alta, astfel „Cricovii de Iarnă” sărbătoresc pe Sf. Petru de Iarnă, Sf. Antonie, Sf. Atanasie şi Sf. Chiril.[16]

18 Gerar

”Este sărbătoarea Sfinților Atanasie și Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei, cunoscută și drept „Atanasia Ciumelor” sau „Tănase de ciumă”. Se respectă cu sfințenie pentru că oamenii cred că protejează împotriva ciumei, a infirmităților, amețelilor și loviturilor de tot felul.

Nu trebuie să faci nicio treabă, să nu speli, să nu calci și să nu dai nimic cu împrumut.”[17]

19 Gerar

Dacă în această perioadă va fi zăpadă foarte multă, dar fără viscol şi vânt, atunci peste an recolta de porumb şi grâu va fi bună, dar, dacă iarna va fi călduroasă sau cu viscol, va fi o vară friguroasă, fără roade[18].

20 Gerar

Cine vrea să aibă livezi roditoare, să nu sufere de friguri, de pagube și de primejdii trebuie să țină sărbătoarea Sfântului Eftimie cel Mare, pe 20 ale lunii. Bărbații trebuie să-i respecte ziua, ca să fie sănătoși.”[19]

21 Gerar

 „Viitorul unui an depinde de primăvară; viitorul unei zile, de ora 5 dimineaţă.”[20]

22 Gerar

„Dacă vrei să prosperi un an, atunci cultivă cereale. Dacă vrei să prosperi zece ani, plantează copaci. Dacă vrei să prosperi timp de o viaţă, creşte oameni”[21].

23 Gerar

 „Un cuvânt pornit din inimă ţine cald trei ierni”[22].

24 Gerar

”Cocoşului care cântă înainte de vreme i se taie capul”.[23]

25 Gerar

Din această zi încep ”Filipii de Iarnă, Teclele sau Trisfețitele. Cine ține sărbătorile va fi apărat de boli și de lupi, va fi ferit de arsuri, de friguri și de pagube. Nu se lucrează, nu se coase, nu se tricotează și se sărbătorește mai ales de către femeile care au avortat, pentru iertarea păcatelor. E bine să se dea de pomană o lumânare aprinsă, pentru a avea o viață luminoasă.”[24]

26 Gerar

„Broaştele încă-s vestitoare de frig, omăt şi răceală, dacă ies şi cântă înainte de Alexii; iar dacă ies la timpul cuvenit, adecă după ce trec Alexiile şi după ce se încălzeşte cumsecade, apoi atunci:

Să n-ai frică

De nemică”[25].

27 Gerar

”Sfântul Ioan Gură de Aur este știut și ca apărătorul și părtinitorul celor necăjiți. Așadar, de ziua lui, nu se fac treburi casnice, căci e risc de înec, arsuri, moarte violentă, infirmitate. Se crede că femeile care respectă tradiţia sunt iertate pentru păcatele de a renunța la sarcină. Este protectorul celor care comunică prin harul vorbirii, al oratorilor, al comunicatorilor, al tuturor celor care transmit mesaje verbale.”[26]

28 Gerar

Dacă peste iarnă pomii vor fi plini de „chidie”, vor fi „mănoşi” peste vară.

29 Gerar

Iarna se îndulcesc perele acre.[27]

30 Gerar

”Sfinţii Trei Ierarhi sau Trisfetitele; se spune că la Trisfetite se schimbă vremea; tradiția cere să ţinem această zi, fiindcă altfel soţul/soaţa poate muri, se mai ţine pentru fericirea fetelor şi pentru a nu orbi.”[28]

31 Gerar

”Filipii de iarnă, ultima dintre cele trei zile ale lupului, consacrata patronului ei, Filip Şchiopul. În această zi, superstiţia spune că trebuie ascunsă sarea, să nu ia cineva din ea, căci e rău de lupi şi de pagubă. Jumătate de zi nu se lucrează, pentru sporul casei.”[29]

Bibliografie:

[1] Ianuarie, în acesată lună sunt cele mai mari geruri.

[2] Julia Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006

[3] Calendarul popular al românilor

[4] Ion Pop Reteganul, cel mai mare folclorist al Ardealului

[5] Julia Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006

[6] I. N. Constantinescu, Superstiţii din Ciulniţa,   Ialomiţa

[7] Calendarul popular al românilor

[8] Proverb românesc

[9] Calendarul pentru Bucureşti, 1841

[10] Simeon Florea Marian,Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994

[11] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.      Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994

[12] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.      Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994

[13] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.     Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994

[14] Calendarul popular al românilor

[15] Calendarul popular al românilor

[16] Calendarul popular al românilor

[17] http://www.libertateapentrufemei.ro/articol/atanasie-si-chiril-tin-bolile-grele-la-distanta-58757

[18] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.Studiu etnografic, Editura Fundaţiei, Culturale Române, Bucureşti, 1994

[19] http://www.libertateapentrufemei.ro/articol/sfantul-eftimie-tine-barbatii-sanatosi-58992

[20] Proverb românesc

[21] Proverb românesc

[22] Proverb românesc

[23] http://www.proverb.ro/

[24] http://www.libertateapentrufemei.ro/articol/sfantul-grigorie-teologul-ocroteste-vaduvele-59135

[25] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.      Studiu etnografic, Editura Fundaţiei      Culturale Române, Bucureşti, 1994

[26] http://www.libertateapentrufemei.ro/articol/ioan-gura-de-aur-este-un-model-de-credinta-59358

[27] http://www.citatepedia.ro/index.php?q=iarna&r=z

[28] http://superstitii.ro/superstitii-si-obiceiuri-in-luna-ianuarie-gerar/

[29] http://superstitii.ro/superstitii-si-obiceiuri-in-luna-ianuarie-gerar/