Pana Cristina Iuliana- Retete

+Gina Bradea, adică http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/, a aruncat o provocare. Eu am raspuns: Daaa, particip, asa ca acum va aduc cateva traditii din luna martie. Le-am cules acum vreo 4 ani, cand am demarat un proiect de carte, ce a ramas in aer din cauza fondurilor 🙁 Îm funcție de Sărbătorile Pascale, obiceiurile pot fi decalate ;), dar în general sunt aceleași 😉

LUNA LUI MĂRȚIȘOR
1 Mărţişor

Această zi marcheză începutul zilelor Babei Dochia şi începutul Noului An Agrar. În unele zone, denumirea de mărţişor este înlocuită cu termenul Cap de primăvară pentru a desemna această sărbătoare.
2 Mărţişor

În această săptămână se dăruiesc şnururi împletite din două fire de lână, unul alb şi altul roşu, de care atârnă un obiect decorativ. Cele două culori răsucite reprezintă trecerea timpului de la iarnă la vară.
3 Mărţişor

Mărţişorul este purtat fie la mână, fie la gât, fie la piept. Se spune că cel care îl poartă are noroc şi este ferit de boli pe tot parcursul anului. În Moldova şi Bucovina mărţişorul este purtat şi de flăcăi.
4 Mărţişor

Perioada în care se poartă mărţişorul variază în funcţie de zonă: numai în ziua de 1 martie, până la 9 martie, câteva săptămâni, toată luna martie sau chiar până la Sf. Gheorghe sau Florii.[1]
5 Mărţişor
Zilele Babei Dochia se sărbătoresc în perioada 1-9 martie. În unele sate, şnurul mărţişorului era păstrat ca talisman împotriva deochiului din această perioadă.
6 Mărţişor

Există şi acum credinţa că şnurul mărţişorului conţine cele 365 sau 366 de zile ale anului. Baba Dochia toarce acest fir în timp ce urcă oile la munte primăvara, la începutul anului agrar.
7 Mărţişor
Dimitrie Cantemir, în „Descrierea Moldovei”, menţionează prezenţa Babei Dochia, asemuind Ceahlăul cu Olimpul. „Drept în vârf se vede o statuie străveche, înaltă de cinci coţi, înfăţişând, de nu mă înşel, o bătrână cu douăzeci de mioare, din a cărei parte firească curge într-una un izvor”.

8 Mărţişor
Baba Dochia, marea zeiţă, nesocoteşte puterea zeului Marte sfidându-l, astfel Marte se supără şi împrumută de la fratele mai mic, Februarie, câteva zile friguroase. Baba Dochia moare îngheţată lângă oile sale după ce leapădă cele 9 cojoace, fiind păcălită de zilele schimbătoare, călduroase.[2]
9 Mărţişor

Mucenicii, măcenicii sau sfinţii, comemorează pe cei 40 de sfinţi martirizaţi la Sevastia, dându-se de pomană 40 de colăcei în formă de 8, unşi cu miere. În cinstea sfinţilor se beau 40 de pahare, se mănâncă 40 de sarmale şi 40 de plăcinte.
10 Mărţişor
În unele zone se aprind focuri peste tot, peste ogoare, se loveşte cu cizmele în foc, crezându-se că astfel va veni căldura mai repede, şi se rostesc diferite strigături magice:
„Ieşi căldură din pământ,
Intră tu frig în pământ,
Sfinţilor, noi vă rugăm
Căldura să chemaţi,
Şi gerul să-l îngropaţi!”
11 Mărţişor
În această perioadă încep pregătirile pentru Postul Paştelui. Săptămâna dinaintea Lăsatei Secului se numeşte Săptămâna Cârnărează, când se mănâncă produse din carne, inclusiv miercuri şi vineri.
12 Mărţişor
Săptămâna ce precede Cârneaza va fi o săptămână intermediară, cu regim alimentar normal, numită Vrâstata.
13 Mărţişor
De Lăsatul Secului sau Lăsata Secului, în unele zone copiii dădeau foc unor roţi de căruţă, de cauciuc, înfăşurate în paie, le aprindeau şi le dădeau drumul de pe dealuri. În Oltenia şi Muntenia se făcea o petrecere mare în jurul unui foc mare, fiecare aducându-şi lemnele proprii.
14 Mărţişor
De Lăsatul Secului de carne, numit în unele zone „Zăpositul ăl mic”, „Moşii de piftii”, se împart produse din carne „cotoroage”, adică răcituri, mai ales în Oltenia.
15 Mărţişor
Urmează Săptămâna Brânzei, Săptămâna Albă sau a Nebunilor, când se pot consuma produse lactate şi ouă.
16 Mărţişor
În prima zi a Postului Paştelui, în Moldova, mai ales, se ţin „Polocaniile” sau „Spolocania”, când oamenii beau foarte mult deoarece se spune „că-şi spală gura şi stomacul, să fie curaţila începerea postului” şi „se mănâncă numai moare de curechi cu hrean şi azimă nedospită (pâine nedospită), copată în vatră, căci iartă Dumnezeu păcatele”.
17 Mărţişor
Ziua Cuviosului Alexie, omul lui Dumnezeu, numit şi Alexie Bojii, vesteşte începutul Anului Piscicol şi totodată ziua în care şerpii ies din adăposturile lor, iar gângăniile şi insectele revin la viaţă.
18 Mărţişor
De ziua Şarpelui se fac focuri în curte, livezi şi grădini, se ard cârpe cu care se afumă casele pentru alungarea şerpilor, salamandrelor, broaştelor şi şopârlelor, deoarece ies din perioada de hibernare.
19 Mărţişor
În prima sâmbătă după Lăsatul Secului, în Săptămâna Mare, se celebrează Sfântul Toader, Sântoader,  este o sărbătoare mobilă, adică nu are dată fixă.
20 Mărţişor
O atenţie deosebită se acordă în această perioadă curăţeniei tuturor lucrurilor din casă, pentru a asigura curăţenia necesară postului.
21 Mărţişor

Săptămâna aceasta se mai numeşte şi Caii lui Sântoader, după reprezentările mitice care purifică timpul şi spaţiul după Lăsatul Secului. Împreună cu Baba Dochia, Caii lui Sântoader rup lanţul lui Sântion, înlocuind iarna cu vara.[3]
22 Mărţişor

Cele 40 de zile de post din Postul Mare sunt calculate simbolic prin analogie cu Biblia; potopul a durat 40 de zile, timp de 40 de ani au călătorit israeliţii prin deşert, Isus a petrecut 40 de zile în deşert pentru a primi mesajul divin.
23 Mărţişor

 În Bucureşti, Baterea Aliviţei se face seara după cină, astfel: „se leagă de un cui bătut în tavan o aţă lungă până să vie în dreptul pieptului copiilor. La capătul de jos al aţei se leagă o bucată de alviţă cât o portocală de mare. Doi copii, până la vârsta de 15 ani cel mult, se pun faţă în faţă, având aliviţa între ei, un al treilea face vânt alviţei, copiii trebuie să o prindă cu gura, fără să pună mâna.” Cel care o prinde e lăudat de toată lumea şi apoi se dă foc aţei, ca să se afle norocul în acel an.[4]
24 Mărţişor

 În alte zone, alviţa se pune într-un castron cu tărâţe, apă şi un „franc”. Copiii încearcă pe rând să scoată banul din castron. Cel care îl găseşte îl şi păstrează.
„Dar care o poate scoate în dinţi, a lui rămâne paraua. Şi petrecerile urmează aşa până la miezul nopţii. Mesenii mănâncă, beau, spun, râd şi se veselesc.”[5]
26 Mărţişor
 „În ziua de Blagoveştenie, după credinţa românilor, se dezleagă limba tuturor păsărilor cântătoare, spre a putea cânta, şi cu deosebire a cucului, care a fost uliu toată iarna, iar la Buna Vestire se preface iarăşi în cuc.”[6]
27 Mărţişor
În ziua de Buna Vestire este bine ca bărbaţii care vor să fie mari pescari în decursul anului, să meargă la biserică, să ia anafură şi cu aceasta să meargă la pescuit. Peştele pe care îl va prinde cu anafură, îl va trimite înapoi în apă cu anafură şi pentru ceilalalţi peşti,
 ca să-i meargă bine la pescuit pe parcursul anului.
28 Mărţişor
În zona Reghinului, în Transilvania, se spune că, dacă cineva vrea să fie vântor bun în decursul anului, în ziua de Blagoveştenie să meargă în pădure cu o bucată de anafură, pe care o va pune la ţintă; dacă o nimereşte, va curge sânge din ea; totuşi e un păcat mare şi de aceea nimeni nu încearcă.
29 Mărţişor
Blagoveşnicul (Arhanghelul Gavriil) cade întotdeauna a doua zi după Buna Vestire şi este sărbătorit îndeosebi de femei, pentru că a adus Buna Vestire despre Naşterea Domnului.
30 Mărţişor
Se spune că, dacă vezi în această perioadă o singură rândunică, vei fi singur tot anul, dar dacă vezi mai multe rândunici, nu vei mai rămâne singur.
31 Mărţişor
De Buna Vestire „se dezleagă” limba păsărilor cântătoare şi în mod special al cucului.
Se spune că, odată cu cântatul cucului, începe semănatul orzului. Tot atunci se scot stupii la vărat, se scoate via, se sădesc pomii şi diferite pomuşoare.”[7]
Tot în această zi se mănâncă peşte.


[1] A. M. Caşcaval, L. V. Lefter, R. Pop, D. Răvaru,Calendar popular. Datini şi credinţe, Vaslui, 2005
[2] A. M. Caşcaval, L. V. Lefter, R. Pop,      D. Răvaru, Calendar popular. Datini şi  credinţe, Vaslui, 2005
[3] A. M. Caşcaval, L. V. Lefter, R. Pop, D. Răvaru,Calendar popular. Datini şi credinţe, Vaslui, 2005
[4] Simeon Florea Marian,Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994
[5] C. D. Gherorghiu, Şezătoarea, Fălticeni
[6] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.    Studiu etnografic, Editura Fundaţiei    Culturale Române, Bucureşti, 1994
[7] A. M. Caşcaval, L. V. Lefter, R. Pop,
D. Răvaru, Calendar popular. Datini şi credinţe, Vaslui, 2005 

Leave a Review

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

1 2 3 4 5

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.